PAROHIA CONSTANTIN BRANCOVEANU

Istoricul Parohiei Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Satul Constantin Brîncoveanu,Comuna Dragalina, judeţul Călăraşi, Protoieria SLOBOZIA

Satul Constantin Brâncoveanu, din comuna Dragalina, judeţul Călăraşi se află, din punct de vedere geografic, în centrul Câmpiei Bărăganului, la 10 kilometri sud de Slobozia, reşedinţa judeţului Ialomiţa, 32 de kilometri nord de Călăraşi, reşedinţa judeţului omonim, din care face parte şi localitatea în discuţie, 7 kilometri nord-est de reşedinţa comunei, Dragalina (în care fiinţează importantul nod feroviar al magistralei 800, Ciulniţa Gară), 1 kilometru est de Drumul Naţional 21 Slobozia-Călăraşi şi 3 de halta Brâncoveni (actualmente dezafectată).

Satul propriu-zis a fost întemeiat de mai mulţi colonişti, familii de ţărani săraci, strămutaţi în aceste locuri din judeţele Muscel, Dâmboviţa, Prahova şi Ialomiţa, la anul 1926. Încă dintru început locuitorii au dat satului numele Sfântului Voievod şi Martir Constantin Brâncoveanu sau, cum e cunoscut prin împrejurimi, Brâncoveni (poate o referire la toţi martirii Brâncoveni). Legenda locului, referitoare la provenienţa numelui, spune că pe aici ar fi trecut Voievodul în ultimul său drum ca domn al Ţării Româneşti, către Istanbul, unde a fost ucis, împreună cu fiii săi şi cu postelnicul Ianache, la 15 august 1714.

Odată cu întemeierea, satul a primit statutul de comună rurală, având dreptul la primar, consiliu local, notar, doi învăţători şi jandarmerie rurală. Comuna Constantin Brâncoveanu a aparţinut dintotdeauna, din punct de vedere administrativ, de unitatea administrativă cu reşedinţa la Slobozia, indiferent că aceasta a fost plasă sau raion: Ialomiţa-Balta, Ialomiţa, Ialomiţa de Jos sau Slobozia.

Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din sat a luat fiinţă, ca entitate juridică, la data de 1 decembrie 1934, după cum reiese dintr-un proces verbal din 1935, luna mai, ziua 22, încheiat de către protopopul Protoieriei Circulare IV Cosâmbeşti (cu reşedinţa la Slobozia), M. Rădulescu. Acesta menţionează şi situaţia parohiei la acea dată: „Parohia nouă înfiinţată pe 1 Decembrie 1934 are ca filială Comuna Ion Lahovari, având parohia 130 familii şi filiala 90 familii cu circa 1000 suflete ambele sate de Colonişti” , în acest proces verbal se consemnează faptul că slujbele religioase se oficiază în şcoală. Ulterior locuitorii satului au cumpărat o casă în centrul satului şi cer lămuriri pentru amenajarea acesteia în  casă de rugăciune. Casa era construită de gard învelită cu tablă neagră, având în interior altar, naos şi tindă. Era prevăzută cu o turlă în care se afla clopotul. Construcţia a rezistat până în anul 1955 când se toarnă fundaţie de beton şi se zideşte în jurul zidurilor vechi o altă construcţie din cărămidă în formă de navă.

Începând cu anul 1956 se adună materiale necesare pentru construirea unei noi biserici pe locul destinat, specificat în planul satului, dar nu s-au obţinut aprobările necesare începerii lucrărilor. Din acest motiv in anul 1964 se înlocuieşte acoperişul la construcţia veche cu unul nou de tablă galvanizată, tavanul în interior se face boltit, se desfiinţează tinda şi se mută clopotul în clopotniţa de lemn construită în formă de schelă în faţa bisericii. În interior nu avea pictură. Biserica nu mai suferă modificări majore până în anul 1996 când, prin grija şi sub supravegherea părintelui paroh Adrian Bacheş, se încep lucrările de mărire a sfântului locaş, prin construirea de noi ziduri, în formă de cruce, în jurul vechii biserici, se toarnă o nouă fundaţie în jurul celei vechi şi se ridică o nouă construcţie, din cărămizi tip BCA, extinsă şi pe lungime şi pe lăţime având formă de cruce cutrei laturi în zona absidelor naosului şi a altarului, cu o turlă principală situată deasupra naosului şi o turlă mică decorativă situată deasupra pronaosului, este învelită cu tablă.

Noua construcţie are dimensiunile 22 metri lungime, 6 metri lăţime în zona pronaosului,12 metri lăţime la absidele naosului , 4 metri înălţime in zona bolţii iar turla octogonală situată deasupra naosului se ridică la înălţimea de 7 metri .

Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”” nu a avut pictură până la renovările dintre anii 1996-2000, pereţii fiind văruiţi în alb simplu, împodobiţi doar cu icoane. În anul 2000 s-a definitivat pictura, în stil tempera, executată fiind de pictor Elena Rangheţ. Stilul picturii este cel neobizantin, în culori vii, cu evidenţierea caracterului duhovnicesc asupra celui omenesc. Interiorul este înconjurat de un brâu, până la nivelul 1,30 m. La intrarea în biserică stă scrisă pisania acesteia, în partea stângă,.............. şi lista donatorilor şi binefăcătorilor bisericii, în dreapta. Înaintând, avem de-a stânga şi de-a dreapta pe cei doi Apostoli „fraţi”, Petru şi Pavel. Trecând, astfel, pridvorul, ajungem în naos. La intrarea în naos, pe peretele de apus, avem – în stânga – tabloul vrednicului de pomenire episcop Damaschin Coravu (cel care a dat binecuvântarea de refacere a bisericii) şi – în dreapta – în dreptul pangarului, icoana Sfinţilor Doctori fără-de-arginţi Cosma şi Damian. Pe peretele de miazăzi sunt înşirate icoane ale sfinţilor bărbaţi români: Sfinţii Martiri Brâncoveni, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, Sf. Oprea Miclăuş ş.a. Pe peretele de miazănoapte se află icoanele sfintelor femei: Filofteea de la Curtea-de-Argeş, Teodora de la Sihla, Parascheva ş.a. În cele două strane se află icoanele sfinţilor mucenici soldaţi: Sf. Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Dimitrie, ale sfinţilor Adrian şi Ioan cel Nou de la Suceava, ale Drepţilor Părinţi, de-o parte şi de alta a catapetesmei, ale Dreptului Judecător şi ale Sf. Constantin şi Elena. În Sf. Altar se află icoanele Mântuitorului – Izvorul cel viu, ale Sfinţilor Ierarhi: Nicolae, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Spiridon Făcătorul de minuni şi ale Sfinţilor Diaconi Ştefan şi Laurenţiu. Bolta bisericii este împodobită cu icoane ilustrând viaţa Mântuitorului, dar – din cauza infiltraţiilor de apă produse şi a lipsei podului – o parte de aproximativ 10 m/4 m din scenele reprezentând viaţa lui Hristos s-au ruinat, tavanul prăbuşindu-se, practic. În centrul bisericii se află cupola, pe care este pictat Hristos – Pantocrator, Liturghia îngerească, Sfinţii 12 Apostoli şi Sf. Evanghelişti cu însemnele fiecăruia. Deasupra stranelor se află imaginile Naşterii şi Pogorârii la iad şi Învierii Mântuitorului. Pe bolta deasupra altarului este icoana Maicii Domnului cu Pruncul şezând.

Preoţii slujitori ai bisericii

Victor N. Palcău (01.12.1934 – 01.05.1942)

După cum am menţionat, primul preot care a slujit la biserica din Brâncoveni a fost Victor N. Palcău. Despre Prea Cucernicia Sa nu avem informaţii, în afară de faptul că a absolvit seminarul de grad II, imediat după hirotonie fiind numit, la data de 1 decembrie 1934, în funcţia de preot paroh şi a fost transferat la parohia Văvălugi, comuna Bozioru, jud. Buzău, făcând schimb prin „consimţământ mutual”, la data de 1 mai 1942.

Vlad Dragomir (01.05.1942 – 01.06.1979)

Al doilea preot al parohiei Constantin Brâncoveanu, Vlad Dragomir s-a născut la data de 22 februarie 1909, în comuna Vlad-Ţepeş, plasa Ialomiţa-Balta, judeţul Ialomiţa. A fost hirotonit preot la data de 23 octombrie 1932 pe seama parohiei Pirliu-Nou (satele Eni-Mahle şi Lami-Mahle), comuna urbană Şahinlar, plasa Curtbunar, judeţul Durostor. După cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în septembrie 1940, a plecat, ca refugiat, în judeţul Buzău, unde a fost numit preot pe seama parohiei Văvălugi, comuna Bozioru. A fost transferat la parohia Constantin Brâncoveanu la data de 1 mai 1942. A trecut la Domnul la scurtă vreme după evenimentele din 1989, în Bucureşti.

Gheorghe Hangu (01.08.1979 – 15.08.1987)

Nici despre părintele Hangu Gheorghe nu avem date, în afară de faptul că este menţionat ca paroh al parohiei la data de 1 august 1979, în registrul de evidenţă a botezaţilor aflat în arhiva bisericii. Pleacă din parohie după data de 15 august 1987, ajungând preot paroh în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Ialomiţa, funcţie în care se află până în prezent.

În perioada 15.08.1987 – 1994 parohia a rămas vacantă, locul fiind suplinit de către preotul paroh al parohiei Drajna Nouă, comuna Dragalina, jud. Călăraşi.

Adrian Bacheş (01.12.1994 – 01.07.2007)

Părintele Adrian Bacheş s-a născut în anul 1967 la Teişani, judeţul Prahova. Absolvă Seminarul Teologic „Radu Vodă” din Bucureşti, apoi este acceptat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. După absolvirea facultăţii este hirotonit preot pe seama parohiei Constantin Brâncoveanu. Odată cu înfiinţarea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor este numit în funcţia de consilier pe probleme de asistenţă socială, funcţie în care rămâne până în vara anului 2007, când – la 1 iulie – este transferat la parohia Giuleşti II din Bucureşti, unde ajunge şi preot paroh, slujind până în prezent.

Constantin-Alexandru Oancea (de la 01.07.2007)

Fiu al satului, părintele Alexandru Oancea s-a născut la Slobozia, la data de 8 iunie 1977, din părinţi creştini, Ştefan şi Maria, ca mezin al familiei, alături de încă o soră (Smaranda) şi doi fraţi (Vlad şi Gelu). În registrul de botezaţi al parohiei stă scris, la fila 65, nr. curent 12, botezul lui Constantin-Alexandru Oancea, înscris la Sfatul Popular Slobozia cu certificatul de naştere nr. 1081, din data de 9 iunie 1977, botezat fiind la 31 iulie acelaşi an, având ca naşi pe Alexandru şi Constanţa Munteanu. Îşi termină studiile primare şi gimnaziale la Călăraşi, de unde, în 1992 intră la Seminarul Teologic din Târgovişte, fiind transferat – mai apoi – la Seminarul Teologic „Neagoe Basarab” din Curtea-de-Argeş, pe care îl absolvă în 1997. Este admis, apoi, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Piteşti, ale cărei cursuri le absolvă în 2001. La 6 decembrie 2004 este hirotonit preot pe seama parohiei Orboieşti, comuna Andrăşeşti, protoieria Slobozia, jud. Ialomiţa. În 2007 este transferat, ca preot paroh, în satul natal.

Personalităţi care au animat viaţa parohiei

Pe departe, cea mai importantă personalitate care a avut vreo legătură cu satul şi cu parohia Constantin Brâncoveanu este Preasfinţitul Episcop Galaction Stîngă al Alexandriei şi Teleormanului.

Preasfinţia Sa s-a născut în satul Constantin Brâncoveanu la data 17 mai 1953. În Registrul de evidenţă a botezaţilor, aflat în arhiva bisericii, la fila 21, numărul curent 19 este înscris botezul lui Gheorghe Stîngă, fiul lui Nicolae şi Elena, a cărui naştere fiind înregistrată la Sfatul Popular Constantin Brâncoveanu cu nr. 40/980, săvârşit la data de 7 iunie acelaşi an, de către preotul paroh Vlad Dragomir, naşă fiind Caliopia T. Oprea, consăteancă.

Fiul satului, Gheorghe Stîngă, urmează primii ani ai şcolii în localitatea natală, plecând – mai apoi – la Slobozia, unde absolvă Liceul Teoretic, în 1972. În acelaşi an, atras către viaţa spirituală, pe care şi-o însuşise încă din copilărie, mai întâi din sfaturile părinţilor, iar mai apoi prin îndrumarea părintelui Vlad Dragomir, tânărul Gheorghiţă (aşa cum era alintat de către oamenii satului) hotărăşte să se înscrie la Seminarul Teologic „Radu Vodă” din Bucureşti, pe care-l şi absolvă în 1977.

În anul 1974, luna iulie 1, este primit să facă parte din obştea mănăstirii Crasna, jud. Prahova, ca frate de mănăstire. Rămâne sub ascultare până când încheie studiile la Seminarul Teologic din Bucureşti, este primit în cinul monahicesc, tuns cu numele Galaction. În acelaşi an susţine examenul de admitere şi este primit la studiile de licenţă ale Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din Bucureşti.

Un an mai târziu, la 2 noiembrie, este hirotonit ieromonah, de către Preasfinţitul Episcop Vicar Roman Stanciu Ialomiţeanul (03.03.1921, Brătia, jud. Ialomiţa – 12.02.1994, Bucureşti).

În 1981, absolvind Institutul Teologic din Bucureşti, este numit în cinstea de stareţ al mănăstirii sale de chinovie, Crasna.

Urmează cursuri de teologie şi ecumenism la Bossey-Geneva (Elveţia).

După 1989 se ocupă de restaurarea şi înfrumuseţarea mănăstirii Crasna, în 1990 (15 decembrie) fiind numit exarh al mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

La 1 septembrie 1996 are loc hirotonia întru arhiereu a Preasfinţiei Sale, fiind astfel înscăunat ca prim ierarh al nou-înfiinţatei Episcopii a Alexandriei şi Teleormanului.

Pe lângă demnitatea arhierească, Preasfinţitul Galaction ocupă şi funcţia de vicepreşedinte al Societăţii Numismatice Române şi preşedinte al filialei judeţene Teleorman a aceleiaşi societăţi.